Este criticul datând pe cineva

Orice relaţie între opere rămâne exterioară, neputându-se bunăoară, esteticeşte vorbind, stabili vreo legătură cauzală între Dante şi Shakespeare, unica notă a operei lor fiind aceea că sunt în sfera artei. Grijile existenţei nu l-au cuprins niciodată în vremea puterii lui intelectuale; când nu câştiga singur, îl susţinea tatăl său şi-l ajutau amicii.

(DOC) Iulian Baicuș Despre istoriile literare ieri și azi | Iulian C O M A N Baicus - sanatatepentrutoti.ro

Read more Citation preview George CĂLINESCU Punerea laolaltă a criticii şi a istoriei literare, când e vorba de a le studia tehnica, nu trebuie să mire, deşi mulţi s-au obişnuit a despărţi istoria literară de critica aşa-zisă estetică, făcând din cea dintâi numai o introducere la cea de a doua. In realitate, critică şi istorie sunt două înfăţişări ale criticii în înţelesul cel mai larg.

Este cu putinţă să faci critică curată fară proiecţie istorică, cu toate că este criticul datând pe cineva critică de valoare conţine implicit o determinaţiune istorică, dar nu e cu putinţă să faci istorie literară fară examen critic. Cine exclude criteriul estetic din istoria literară nu face istorie literară, ci istorie culturală.

  • Viteză datând din miami
  • Titu Maiorescu: Eminescu şi poeziile lui
  • Baicus Iulian Băicuș, Despre istoriile literare ale literaturii române, ieri și azi Fiind profesor universitar la Facultatea de Litere din București mi-a fost dat adesea să citesc istorii ale literaturii române, să le colecționez și să caut informații de care am nevoie, când memoria îmi joacă feste.

Aşadar, putem încă de la început afirma, sub rezerva demonstraţiei ulterioare, că istoria literară este forma cea mai largă de critică, critica estetică propriu-zisă fiind numai o preparaţiune a explicării în perspectiva cronologică.

Ne vom folosi deocamdată numai de noţiunea de istorie literară. Benedetto Croce a tăgăduit propriu-zis putinţa istoriei literare. Pentru el istoria se întemeiază pe conceptul de progres, nu în înţelesul absolut finalist hegelian ori evolutist, ci în acela este criticul datând pe cineva de activitate îndreptată conştient spre un scop.

Insă operele de artă sunt fenomene izolate, remarcabile numai prin expresivitatea lor.

dating în bristol linden dating

O operă există artisticeşte sau nu există. Orice relaţie între opere rămâne exterioară, neputându-se bunăoară, esteticeşte vorbind, stabili vreo legătură cauzală între Dante şi Shakespeare, unica notă a sfaturi de profil online dating lor fiind aceea că sunt în sfera artei.

  • Pitcher și viteză de pian dating
  • George Călinescu - Wikipedia
  • ÎnMaria Vișan mama sa naturală acceptă ca soții Călinescu, care nu aveau copii, să-l înfieze.

Totuşi, Croce face mare caz de istoria literară, el însuşi profesând-o cu pasiune, şi este capul unei întregi direcţii literare al cerui cuvânt de ordine este: prin critica istorică la critica estetică. Prin istorie literară Croce înţelege însă, ca mulţi alţii, de altfel, cu sau fară pretenţii de esteticieni, o operaţie preliminară sau recapitulativă, exterioară momentului criticii estetice propriuzise, care constă în simpla afirmare sau tăgăduire a existenţei operei de artă ca produs expresiv.

Ca act pregătitor, istoria literară este metoda de a pune pe critic ca reproducător exact în situaţiunea în care se afla autorul ca creator. Insă, multe din elementele constitutive ale operei fiind şterse prin trecerea vremii, cum e cazul cu opera lui Dante şi a lui Shakespeare, restaurarea lor devine o condiţie neapărată a reproducerii critice.

cum funcționează viteza speed ​​dating seaford

Ca operaţie recapitulativă, neexistând progres estetic în umanitate, istoria literară s-ar ocupa cu creşterea şi scăderea conştiinţei estetice, ca simple fenomene de istorie a culturii. Teoria lui Croce cuprinde o observaţie indiscutabilă, aceea că foarte adesea o operă literară se stinge din cauza depărtării momentului istoric în care a luat naştere. Sunt opere la citirea cărora contemporanii au plâns sau au râs şi care azi ne lasă cu desăvârşire indiferenţi. Dar mai ajută oare la ceva exegeza în acest caz?

E un adevăr banal că operele mari sunt acelea care, prin universalitatea pasiunilor pe care le tratează, sunt înţelese oricând.

Prea puţină lumină poate adăuga examenului critic reconstrucţia momentului în care s-au desfăşurat faptele din Iliada şi nu e nevoie nicăieri şi nicicând de vreun comentar ca să râdem la Avarul lui Molière. Deşi unii au emoţii complimentare, prin exegeză, aceştia nu sunt tocmai aceia care înţeleg mai bine.

Criticii Bibliei au greșit | RECRITIX

Sunt rafinaţii, cărturarii, oamenii voluptoşi de cultură, în fond prea puţin preocupaţi de probleme de valoare. Orientarea practică a criticii în ultimele decenii a fost tocmai în direcţiunea distingerii a ceea ce este universal într-o operă de ceea ce datează. Zeci de volume de exegeză nu vor fi în stare să ne mai facă să gustăm aluziile din teatrul lui Shakespeare, dar Hamlet rămâne.

Croce ajunge la această definiţie a istoriei literare din motive pur logice. Definind opera de artă ca expresie, el ajunge în chip necesar la încheierea că nu există scară de valori în artă. O operă există sau nu, şi operele care există esteticeşte sunt toate de aceeaşi unică valoare a existenţei. A recunoaşte universalitatea unor opere şi caducitatea altora ar fi însemnat pentru Croce să se pună dintr-un punct de vedere conţinutistic, adică să afirme că sunt teme bune şi teme rele, genuri mari şi genuri mici.

Punctul de vedere al lui Croce este evident greşit.

  1. Titu Maiorescu Eminescu şi poeziile lui Tânăra generaţie română se află astăzi sub influenţa operei poetice a lui Eminescu.
  2. George Calinescu- Tehnica criticii si a istoriei literare - sanatatepentrutoti.ro
  3. Read more Citation preview George CĂLINESCU Punerea laolaltă a criticii şi a istoriei literare, când e vorba de a le studia tehnica, nu trebuie să mire, deşi mulţi s-au obişnuit a despărţi istoria literară de critica aşa-zisă estetică, făcând din cea dintâi numai o introducere la cea de a doua.

Cu tot versul celebru al lui Boileau: Un sonnet sans défaut vaut seul un long poème Există o ierarhie de valori după complexitate sau după profunditate. Dar nu trebuie să se creadă că această profunditate este a conţinutului. Atunci un poem filozofic ar fi mai profund decât o poezie erotică bună.

Putem reintroduce conceptul de conţinut în artă şi să facem critică conţinutistică, însă într-alt sens care nu se abate deloc de la punctul de vedere al esteticienilor puri ca Benedetto Croce. Până acum se înţelegea prin conţinut materia din care cu ajutorul formei ieşea opera de artă.

Este criticul datând pe cineva această identitate, putem ajunge la cele mai grave erori critice. Punctul de plecare al criticului şi istoricului literar este opera ca realitate artistică. Hamlet, Crimă şi pedeapsă sunt obiectul a consideraţii de tot felul, pe care unii ar fi înclinaţi a le socoti exterioare problemei estetice şi fară îndoială că autorii înşişi nu s-au gândit vreodată că vor stârni atâtea comentarii. Şi totuşi, a face psihologia şi patologia lui Hamlet, a face sociologia lumii lui Dostoievski ori a determina gândirea eroilor lui, nu este deloc o lucrare în afara esteticei, ci critica literară însăşi.

Căci orice fel de consideraţie este un fel de a afirma vitalitatea operei de artă şi întâi de toate existenţa ei. Sunt multe opere care tratează mai membrii apk problemele lui Shakespeare şi ale lui Dostoievski,dar n-au stârnit nici o discuţie, fiindcă aceste opere nu existau esteticeşte.

Conţinutul e pus în clipa naşterii operei de artă, nu înaintea ei. Nici un autor mai îndepărtat de gândul adâncimii prin materie ca Flaubert. El e artistul pur în sensul lui Croce. Madame Bovary este tot ce poate fi mai plat sub raportul conţinutului anterior şi totuşi, acest roman care se întâlnesc cu site-ul web stârnit discuţiile cele mai variate şi a dus chiar la formularea aşa-zisului bovarism.

Iar alte opere mult mai adânci prin intenţie au rămas fără ecou. Explicaţia este că Madame Bovary există în planul ficţiunii este criticul datând pe cineva are, aşadar, adâncimea realităţii. Când o operă mare apare, probleme numeroase şi neprevăzute se iscă înjurai ei, aşa cum se nasc înjurai oricărui fenomen.

Iliada este o realitate şi ca atare suntem îndreptăţiţi să studiem psihologia eroilor, gândirea lor, instituţiile lor şi aşa mai departe şi niciodată nu ne vom putea opri. Una este a studia condiţiunile din care a ieşit o operă şi alta a studia urmările ei. Cine cercetează împrejurările sociale din care a ieşit observaţia din Madame Bovary face istorie exterioară literaturii, cine studiază lumea însăşi din acel roman ca realitate cu toate problemele ce decurg din ea, acela numai face istorie literară.

Prin urmare, există două istorii: istoria fenomenelor reale şi istoria fenomenelor fictive sau artistice. Aceste două istorii nu se deosebesc fundamental între ele. Singura deosebire este că faptele istorice sunt evidente, în vreme ce faptelor ficţiunii trebuie să le dovedim realitatea artistică.

rocker guys dating site cliche dating profil

Insă putinţa de a le desfăşura istoriceşte e o dovadă că ele există, altfel studiul istoric pare fals. Conceptul de progres pe care Croce îl cere în istorie poate fi urmărit şi în istoria literară. Dar nu este decât între momentele realmente artistice, restul fiind lipsit de semnificaţie, încât este o iluzie să credem că am putea face istoria spiritului unei epoci în afara istoriei de valori. Unii au şi încercat a determina stiluri, dar noţiunea e prea abstractă, ducând la ideea rotaţiunii şi sugerează prea mult noţiunea de formă.

Succesiunea în istoria literară este, ca şi în istoria politică, empirică şi neprevizibilă. Admiţând deci că istoria literară, ca istorie de valori, este legitimă, acceptând lateral şi istoria condiţiilor materiale din care iese o operă, adică istoria culturală, confundată în genere cu istoria propriu-zis literară,cu observarea că nu se deosebesc profund de istoria generală, să vedem care sunt condiţiile istoriei. Trebuie să amintim că una din cele mai limpezi formulări ale condiţiilor istoriei a dat-o A.

Xenopol, care a deosebit faptele de repetiţie din ştiinţele exacte de faptele de succesiune din istorie, care nu se pot formula în legi, ci numai grupa în serii fenomenale, stabilindu-se între ele raporturi de la cauză la efect. De bună seamă că raportul de cauză nu poate fi introdus în istoria literară, fiindcă în nici un caz nu dating allentown pa poate admite că purtările date de vârstă ideală Hamlet au înrâurit istoriceşte pe Raskolnikoff.

BoxPort Huron, MIfbns wayoflife. Aceasta ne amintește de ceea ce a spus Abraham în Luca În continuare sînt cîteva dintre erorile grave care au fost făcute de către criticii care au încercat să respingă Biblia: 1.

Dar este evident că se impune o ordine substanţială, neputându-se gândi un Hamlet după Raskolnikoff, chiar dacă mai târziu am pierde cronologia faptelor. Operele literare au neapărat o dată care constituie o notă a existenţei lor.

Când este vorba de istorie, îndeosebi de istoria literară, expresiile care vin mai des şi mai cu emfază în gura istoricului sunt obiectiv şi ştiinţific.

O operă este obiectivă, ştiinţifică, alta dimpotrivă este subiectivă, neştiinţifică. Se mai vorbeşte apoi de onestitate şi neonestitate.

S-ar părea dar că istoria este o chestiune exclusiv de disciplină. Cei mai concesivi teoreticieni admit că în expunerea rezultatelor se cere şi talent, dar ne încredinţează că istoria este o ştiinţă în sensul că reuniunea, verificarea şi coordonarea faptelor sunt supuse la reguli speciale de critică şi metodă ştiinţifică.

Totuşi, această concepţiune este exagerată şi vom vedea de ce. Este de notat că rigoriştii fac foarte adesea observaţiuni care sunt adevărate şicane.

ce tip de tip vă dating test dublați-vă piratul de dating

Mulţi din cei care studiază la noi pe Eminescu scot exclamaţii de indignare când cineva scrie Mihail în loc de Mihai Eminescu. A cum să reușești întâlnirile online versuri de Eminescu în dating irak cu totul estetice dintr-o ediţie declarată neştiinţifică este o mare culpă.

Opera care cuprinde asemenea abatere încetează de a mai avea vreo valoare şi e declarată neştiinţifică. Se face, deci, confuzie între metodele de observaţie istorică şi tehnica expunerii. In istorie, unde toţi recunosc două momente: strângerea faptelor şi interpretarea lor, obiectivitate nu poate însemna decât plecare de la fapte autentice. Rigoriştii însă vorbesc des de subiectivitate, de atitudine neştiinţifică cu privire la interpretare.

Deci, se pune întrebarea: obiectivitatea şi subiectivitatea, admiţând că cercetătorul n-are intenţii secretele site-ului de dating online şi porneşte de la fapte autentice, site-ul de dating numit flirt numai o chestiune este criticul datând pe cineva ştiinţă ori de neştiinţă?

Răspunsul este acesta: în afară de autenticitate şi onestitate, noţiunea obiectivitătii n-are nici un sens. Orice interpretare istorică este în chip necesar subiectivă. Nu avem nevoie să recurgem la imagini din filozofie, la apriorismul lui Kant, ori la concepţia schopenhaueriană a lumii ca reprezentare a noastră.

Acolo e vorba de condiţiile înseşi ale obiectivităţii, pe când aici este o problemă specială, proprie istoriei. Dacă e vorba de îndreptări filozofice, putem să apelăm la psihologie. Există o direcţiune numită Gestaltpsychologie, psihologia formală. Reprezentanţii ei mai de seamă sunt Wertheimer, Kohler, Koffka şi Lewin. Generație y dating online fundamentală a acestei direcţiuni este aceea de structură, organizaţiune, formă.

Vechiului asociaţionism, care vedea în orice percepţie o sumă de senzaţiuni, gestaltismul îi opune concepţia percepţiei ca fenomen originar. Fiecare percepţie are o structură proprie, o organizaţiune, care nu este suma părţilor, ci mai mult decât o adiţiune. Fie că este criticul datând pe cineva e chiar în lumea fizică, fie că este un unghi de vedere al nostru, ea trebuie să fie desprinsă din aglomeraţiunea de senzaţiuni, cu ea începându-se fenomenul pro- priu-zis.

George Călinescu

Cu alte cuvinte, cunoaştem în măsura în care recunoaştem o structură, în care organizăm. Sunt mulţi aceia care privesc un tablou fară să-l vadă cum trebuie, fiindcă n-au izbutit să delimiteze contururile. Aplicând această observaţie gestaltistă în câmpul mai larg al istoriei, ajungem la încheierea că faptele, ca să devină fenomen istoric, au nevoie să fie văzute într-o structură, să capete de la noi un sens. Ideea de structură în istorie a emis-o mai demult filozoful Dilthey. Acesta trăieşte pe ruinele lui Hegel, de la care a înlăturat finalismul exagerat, dar a păstrat obişnuinţa de a-şi proiecta ideile generale în istorie, în care, dacă nu mai găseşte absolutul, află însă structuri succesive.

Criticii Bibliei au greșit

Deocamdată n-avem nevoie de a ne sprijini pe o filozofie spre a demonstra subiectivitatea necesară în istorie. Ea reiese dintr-o simplă analiză a faptului istoric. Acest fapt nu există în sine cum există faptul fizic, ci numai ca un punct de vedere.